Spuneam aici si aici ca am fost antrenat in ultimele luni intr-o activitate de recrutare. Am prins sfarsitul de an 2008 si inceputul de an 2009. La finalul acestei perioade ar trebui sa am mare tupeu sa spun ca nu este criza.
Intersanta este diferenta mare intre numarul de candidati in anul 2009 fata de o luna inainte din 2008. In ultima saptamana am avut de cinci ori mai multi candidati fata de aceasi perioada din anul trecut. Imi spunea un mic intreprinzator care avea nevoie de niste muncitori: “in tot anul trecut nu mi-au venit si nu s-au rugat de mine atatia cati deja au fost anul acesta“.
Multi sunau sa ceara detalii. Se auzea din fundal ca nu sunt la lucru, erau zgomote casnice. Parca se simtea si respiratia nevestei langa telefon intre timp linistind-ul pe ‘ala micu’. Va spun sincer, de cateva ori aveam impresia asta. De obicei eu incheiam discutia, ei avand ceva de adaugat: invat repede, am 14 ani experienta …
Trist, dar cand ma gandesc ca aceasi oameni te vand pentru 5% mai mult la salar …
Am pus un anunt de angajare pentru o firma. De cateva ori m-au sunat niste mamici cu voci rugatoare sa afle detalii pentru baieteii lor. Banuiesc ca erau prea ocupati si cu prea multa demnitate sa sune. Azi m-a sunat o mamica sa ceara informatii pentru baietelul ei de … 30 de ani. Bineinteles experienta = 0. Saracul de el.
Un prieten al meu venit din SUA de sarbatori:
“Daca mai da criza in voi, la cum arata tara asta ar insemna ca va terminati.” A plecat acum 6 ani si nu isi explica cum, dupa anii astia a gasit aceleasi drumuri, case si oameni. Aceleasi probleme si inca niste magazine care sa iti ia banii.
Da, in SUA se pierd locuri de munca, se pierd case dar problema cea mai mare este ca trebuie sa isi schimbe standardul de viata. Nu isi pun problema ca o sa manance parizer sau ca o sa rabde frig. Isi fac griji ca trebuie sa vanda masina cu motor de 5000 sau ca poate nu ar trebui sa incalzeasca toata casa cu cele 6 dormitoare.
Nesimtirea si “profesionalismul” celor de la RCS-RDS erau cunoscute dar de acum se lucreaza fara manusi:
Zeci de angajaţi ai operatorului de telecomunicaţii RCS&RDS nu şi-au mai primit salariile sau comisioanele de câteva luni. „Sunt angajat RCS&RDS de aproape doi ani şi vreau să vă spun că este cea mai mare bătaie de joc. Suntem aproximativ 30 de agenţi care nu ne-am mai luat banii de câteva luni, mai exact pe lunile februarie, iunie, iulie, august, septembrie şi octombrie. Mie îmi datorează circa 9.000 de lei“ EVZ
Depozitul de calculatoare aplica un principiu vechi: noi gresim, angajatii platesc (detalii zoso).
Pe site-ul PRO TV apare o stire: Cadou amar de sarbatori, avalansa de concedieri, dar uita sa spuna cum le-au trimis angajatilor demisia numai buna de semnat.
Eu raman la obsesia mea, criza s-ar putea sa ii faca pe angajati sa zambeasca.
Daca pana acum angajatii isi permiteau sa fie nervosi sau nepoliticosi cu clientii, poate riscul pierderii locului de munca ar trebui sa ii determine sa isi ia slujba in serios. Cred ca o sa vad prin banci, hoteluri, magazine doar angajati zambitori, primitori si foarte serviabili.
Sau nu ne invatam minte nici in al doisprezecelea ceas?
Daca ai cumparat un autoturism si te-ai trezit ca taxa e mai mare decat insasi masina iti dau un sfat. Lasa protestele idioate si dezorganizate si fa ceva inteligent.
Cand ai mers sa iti cumperi masina ai facut un calcul: masina asta care o sa lase ceata in spate, costa 800 de euro si taxa auto 900 de euro … ai zis ca merita. Acum taxa pentru aceasi masina este de 2600 de euro, deci o gaura probabila la buzunarul tau de 1.700 de euro (desii banuiesc ca ai luat-o asa ieftina cum e tot pe credit).
De la Dragos Manac avem o analiza a crizei care a inceput. Criza nu si-a aratat coltii inca si de la primavara o sa tina minim 18 luni. Ce este mai interesant in articol este faptul ca se insista pe ideea: “Cum ne pregatim pentru criza?“.
La greci politistii au facut greseala sa omoare un singur om si s-au trezit cu o revolutie.
La noi, ne omoara putin cate putin si ne multumim cu o plimbare prin centru.