Am vazut mai multe feluri de patroni/sefi dar cei mai de apreciat mi se par cei care au capacitatea sa nu isi incurce angajatii cu micimea capacitatilor lor.

Exista si sefi care spun “habar nu am ce-i cu treaba asta, si nu ma bag” sau “mai baieti am o idee dar s-ar putea sa fie proasta“. Bineinteles la astfel de abordari iti trebuie angajati ceva peste medie.

Mai nou este tot mai greu sa faci o campanie publicitara eficienta si sa o cuantifici. Internetul, care nu are decat cativa ani (de cand este si monetizat), incepe sa isi arete limitele. Bannere, bannere, studii peste studii dar parca nu e ceea ce credeam ca o sa fie. Publicitatea turnata cu galeata nu are efectul scontat, ci il face pe utilizator imun la mesaj.

Daca vorbim despre publicitatea pe internet, lucrurile cred ca iau o turnura in urmatoarea perioada. Utilizatorii site-urilor, pacaliti de atatea ori cu reclame mari care te fortau sa dai click si in cantitati foarte mari pe o pagina, ignora acum si reclame la produse de care sunt interesati. Apare o aversiune fata de sistem. Inclin sa cred ca utilizatorii dau tot mai mare importanta rezultatelor din motoarele de cautare si au mai mare incredere in reclamele afisate in acestea. Nu pot sa nu observ un tipar in care vizitatorul vede reclama rollover pe capital.ro la concedii in Turcia, dar nu da click pe reclama. Citeste articolele ce il intereseaza si cauta pe google “concediu ieftin in Turcia”.

Datorita “abuzurilor online” site-urile vor vinde tot mai greu publicitate, iar adevarata batalie se va da pe motoarele de cautare. Asta in cativa ani. Sa nu uitam caci majoritatea utlizatorilor de internet considera ca sinonime deschiderea unui browser de internet cu “am deschis google”.

foto:http://www.highposition.net

Am tot auzit si inca aud de magazine care ofera “garantie pe viata”. Mai nou stau sa ma intreb la a cui viata se refera? A produsului, a magazinului sau a cumparatorului?

Discutand cu un posesor de magazin online am aflat ca nesimtirea are targetare zonala in Romania. Aceasta reiese in momentul in care spui clientului ca produsul nu mai este pe stoc. In majoritatea cazurilor un bucurestean nu se va mai obosi sa te salute, ci incheie automat convorbirea.

Stiu ca veti zice ca e normal sa fie nervosi cand suna pentru ceva si acel produs nu mai exista pe stoc, dar asa e natura acelui magazin online, si mai ales suna pentru produse care nu sunt listate pe site.

Oricum interesanta concluzie.

Am inteles de falimente si impasuri financiare la firme de comert, productie, creatie, publicitate. Nu exista comenzi, nu exista vanzari, ratele nu se pot plati etc.

Mai nou aud de posibile falimente la firme care fac intermediere. Dupa parerea mea umila, daca un business plan este facut corect in domeniul intermedierilor nu se poate da faliment decat daca cererea pentru acele servicii tinde spre zero. O agentie imobiliara sau o regie de publicitate online nu ar fi voie sa dea faliment.

Cum poate ajunge o regie de publicitate sa nu poata onora platile catre detinatorii de site-uri? Oricum ei nu platesc decat dupa ce incaseaza. Daca au incasat, pe ce au putut cheltui? Daca ai prea multi angajati, dai afara, daca chiria e prea mare, iei alta etc., dar nu se poate sa incasezi si sa nu poti plati in domeniul intermedierilor. Ai comisione din cat vinzi, cheltuiesti la fel.

P.S. Sa fiu sincer stiu cum se poate intra in impas, dar daca toata lumea se face ca nu stie …

M-am inscris la Concursul LG, pentru minimul de suspans pe care il ofera orice concurs. Desii sunt implicati posesorii mai multor bloguri cu notorietate, am ales blogul lui Bobby Voicu . S-a pus in joc un LG LCD LH5000 de un metru.

Se da un anunt in presa pentru angajare. Oamenii depun cv-uri. Acestia sunt resunati pentru o intalnire. Aici apare partea interesanta:
Tot mai multi cauta reprogramarea orei sau o scuza anticipata pentru intarziere: cred ca am sa intarziu pentru ca nu este autobus la acea ora, am ceva programat, nu pot in acea zi…

E de inteles si nu e. Daca la primul contact ai scuze, ce te va impiedica sa ai si dupa angajare?

La Canon angajatii trebuie sa lucreze in picioare. Nu stiu exact in ce departament dar imaginea si articolul spun asa:

… if an employee walks slower than 5 meters every 3.6 seconds, an alarm and flashing lights are set off, reminding the poor startled worker that he’s an inefficient waste of air. Even better (or worse), there’s a sign on the floor in said hallways that reads, “Let’s rush: If we don’t, the company and world will perish.” The big boss, as a reward for thinking up all this stuff, gets to lounge in a nice, relaxing chair

Cica daca oamenii lucreaza in picioare creste productivitatea angajatului, scad cheltuielile si creste interactiunea dintre angajati.

de aici