Chiar asa. De ce nu ai fi tu angajatul perfect? Este alarmant cum un angajat din primele zile se orienteaza cum poate ciunti din timpul de lucru, cum cauta motive sa arate caci cutare lucru o sa ii ia mult timp, cum primul lucru pe care il verifica daca e instalat pe calculator este messenger-ul …

De ce nu s-ar gandi un angajat odata in viata lui: hai sa incerc cu asta (seful) sa fiu cel mai bun angajat al lui orice ar fi. Stiu ca iar vin motive si motive de ce nu ai face lucrul asta, dar doar de dragul a ceva nou ar trebui incercat. (more…)

Am vazut mai multe feluri de patroni/sefi dar cei mai de apreciat mi se par cei care au capacitatea sa nu isi incurce angajatii cu micimea capacitatilor lor.

Exista si sefi care spun “habar nu am ce-i cu treaba asta, si nu ma bag” sau “mai baieti am o idee dar s-ar putea sa fie proasta“. Bineinteles la astfel de abordari iti trebuie angajati ceva peste medie.

Se da un anunt in presa pentru angajare. Oamenii depun cv-uri. Acestia sunt resunati pentru o intalnire. Aici apare partea interesanta:
Tot mai multi cauta reprogramarea orei sau o scuza anticipata pentru intarziere: cred ca am sa intarziu pentru ca nu este autobus la acea ora, am ceva programat, nu pot in acea zi…

E de inteles si nu e. Daca la primul contact ai scuze, ce te va impiedica sa ai si dupa angajare?

La Canon angajatii trebuie sa lucreze in picioare. Nu stiu exact in ce departament dar imaginea si articolul spun asa:

… if an employee walks slower than 5 meters every 3.6 seconds, an alarm and flashing lights are set off, reminding the poor startled worker that he’s an inefficient waste of air. Even better (or worse), there’s a sign on the floor in said hallways that reads, “Let’s rush: If we don’t, the company and world will perish.” The big boss, as a reward for thinking up all this stuff, gets to lounge in a nice, relaxing chair

Cica daca oamenii lucreaza in picioare creste productivitatea angajatului, scad cheltuielile si creste interactiunea dintre angajati.

de aici

Tot mai des patesc sa nu apuc sa vorbesc cu aceasi persoana la o firma. Sun luna trecuta, si in urma discutiei ma intalnesc cu o persoana. Dupa o luna vreau sa avansam discutiile … persoana respectiva nu mai lucreaza. Daca cer alt numar de telefon, primesc. Il sun pe noul meu partener din firma respectiva si imi comunica voalat ca s-ar putea sa plece si el din firma. Cred ca fortat de imprejurari.

Firmele iau masuri disperate, dar in disperarea lor se descotorosesc chiar de cei care le faceau business-ul sa mearga.

Interesanti mi se par cei de la firma de curierat Alliance Spedition. Vreau sa trimit colet, angajatii sunt in greva. Peste o luna vreau sa trimit alt colet … majoritatea angajatilor sunt concediati. Urmeaza restructurari din cauza grevei.

In una din primele zile ale acestui an, m-a contactat, cu mult zel, un reprezentat al unei firme de curierat nou infiintate. Este vorba de Alliance-spedition. Doreau sa ii testam la livrarile voluminoase in tara: suntem firma noua, bani ramburs in 3 zile, vrem sa rupem gura targului, etc. Bravo voua.

Am strambat din nas dar dupa 2 saptamani am zis hai sa livram si cu dansii. Pe cand, supriza: angajatii sunt in greva. Greva a durat 3 zile. Frumoasa lansare.

Multe firme sunt prinse de efectele crizei economice. Sunt cazuri de firme la care nu te asteptai sa aiba probleme, dar cand nu incaseazi celalalte date nu mai conteaza.

Am observat un aspect in acest context: tot mai multi angajatori au inceput sa puna presiune pe angajati chiar daca firma nu este afectata de probleme. Sunt ramuri care infloresc pe timp de criza, patronii isi dubleaza trimestrial cifra de afaceri, dar nu uita sa la aminteasca angajatilor zilnic: uite cat de greu este, uite cati sunt dati afara, trebuie sa aveti grija de locul de munca, iar am primit 50 de CV-uri …

Cred ca omul nu a devenit din animal, om. Ci invers.

Salariaţii Dacia au scandat împotriva lui Băsescu. Protestatarii, înarmaţi cu pancarte şi tobe, au scandat lozinci împotriva preşedintelui Traian Băsescu şi a guvernului, cărora le-au cerut să-şi respecte promisiunile din campania electorală. “Azi la Mioveni! Mâine în Cotroceni!”, au strigat miovenii în acest sens. EVZ

Fratilor, guvernul si presedintele mintesc din obisnuinta. Dar ia mergeti voi inapoi in somaj pana imi raspundeti la intrebarea: “De ce Dacia de 5.000 de euro costa 7.200 de euro?“.  Nu stiti?

Pai asta nu este minciuna? Stiu, pe voi francezii va muncesc pe bani de nimic si v-au bagat in cap ca s-ar putea sa va dea afara daca nu iesiti in strada. Dar dupa ce terminati cu mitingul asta, mergeti si in Franta ca si ei v-au mintit. Sau cat platesc nu conteaza?

Spuneam aici si aici ca am fost antrenat in ultimele luni intr-o activitate de recrutare. Am prins sfarsitul de an 2008 si inceputul de an 2009. La finalul acestei perioade ar trebui sa am mare tupeu sa spun ca nu este criza.

Intersanta este diferenta mare intre numarul de candidati in anul 2009 fata de o luna inainte din 2008. In ultima saptamana am avut de cinci ori mai multi candidati fata de aceasi perioada din anul trecut. Imi spunea un mic intreprinzator care avea nevoie de niste muncitori: “in tot anul trecut nu mi-au venit si nu s-au rugat de mine atatia cati deja au fost anul acesta“.

Multi sunau sa ceara detalii. Se auzea din fundal ca nu sunt la lucru, erau zgomote casnice. Parca se simtea si respiratia nevestei langa telefon intre timp linistind-ul pe ‘ala micu’. Va spun sincer, de cateva ori aveam impresia asta. De obicei eu incheiam discutia, ei avand ceva de adaugat: invat repede, am 14 ani experienta …

Trist, dar cand ma gandesc ca aceasi oameni te vand pentru 5% mai mult la salar …

Am pus un anunt de angajare pentru o firma. De cateva ori m-au sunat niste mamici cu voci rugatoare sa afle detalii pentru baieteii lor. Banuiesc ca erau prea ocupati si cu prea multa demnitate sa sune. Azi m-a sunat o mamica sa ceara informatii pentru baietelul ei de … 30 de ani. Bineinteles experienta = 0. Saracul de el.