La inceput a fost barbatul si femeia. S-au placut atat de mult incat barbatul a preferat sa muste din fruct decat sa ramana singur.

Au considerat de la bun inceput ca ei trebuie sa ramana impreuna toata viata. Se spune ca ar fi trait cateva sute da ani.

Oamenii ce au urmat se luau in casatorie printr-un simplu acord verbal. “Tu fa’ te vreau de nevasta. - Bini“. Si le era suficient pentru o viata. Datorita iernilor tot mai lungi, oamenii au inceput sa uite. Si asa apareau fraza de genul: “… am zis ca te iau dar nu am zis pana cand”, “… anumite lucruri s-au schimbat de atunci”, “am zis eu asa ceva?”, “te iubesc, dar … uita-te la tine cum areti…”.

Batranii satului au decis ca de acum incolo va fi nevoie de “un mai mare”, care sa declare sotul si sotia, sau robul si roaba, dupa caz. Ca prea se lasa cu lapsus in ultima vreme.

Dupa aceea oamenii au inventat concubinajul. Deja era plictisitor cu aceasi nevasta. Unitate in diversitate.

A trecut ceva vreme si fost introdus in schema divortul. Acesta a aparut pentru ca ori ca nu era permisa poligamia, ori ii taia cheful una din neveste la barbat.
(more…)

Comediile romantice pot distruge viaţa amoroasă a celor care le urmăresc deoarece creează aşteptări nerealiste privind relaţia cu partenerul. EVZ

Mi se pare normal, cand iubita “vizioneaza” barbatul de mai jos care isi ajuta sotia la cumparaturi, spalat vase, ii aduce flori saptamanal, sau se comporta precum zice Cabral:

Sa fie protector, sa fie intotdeauna alaturi de ea, sa o faca sa se simta protejata si de neatins fata de orice inseamna rau din afara, sa o ocroteasca si fizic dar si sentimental, sa mangaie, sa faca si sa spuna lucruri mangaietoare.

(more…)

Dragostea nu se defineste se dovedeste.

Daca nu stiti cine este junele din imagine, va spun eu ca poate ii purtati hainele: Roberto Cavalli.

Si cand altele se plang ca le este greu.

sursa: http://www.lessclothes.com/