Am sa va spun un caz si voi o sa decideti cat de des vi se pare l-ati intalnit. O bunica trecuta prin multe, chiar si la batranete isi ajuta fiica maritata. Pensia ei nu e prea mare dar zicea ea: “Eu mi-am trait viata, numai pentru copiii mei traiesc …“.

Fiica aceasta are si ea un baiat. Mamica “baietelului” impreuna cu taticul lucreaza fiecare in cate 2 locuri, nu vad patul decat cateva ore pe noapte. “Sa aiba copii nostri o sansa, sa nu treaca pe unde am trecut noi …“.

Si nu este un caz singular. Poate este chiar cazul tau, incepand cu strabunicul. Toata lumea  traieste pentru urmasi, pentru viitor si mai nimeni nu traieste … acum. Cu moderatie aceasta atitudine nu este gresita. Dar asa …